Oroglogiul strigă: Înapoi la școală!
Mintea-mi îi explică tot ce-am scris pe coală;
Mintea-mi îi explică tot ce-am scris pe coală;
Iar monologu-i sincer dar tribuna este goală...
Timpul roade tot, pâna și ce-aveam în palmă.
Timpul roade tot, pâna și ce-aveam în palmă.
Și am avut multe, vrute și nevrute
Dar ținut foarte din scurt de forțe brute, slute,
Dar ținut foarte din scurt de forțe brute, slute,
În lupte mi-au pocit de la-nceput sentimentele crude!
Căci trecutul m-a ros! Mi-a copt sufletul anost,
L-a întărit și l-a înnegrit, l-a pregatit la post.
A devenit un lemn negru nobil, greu de atins,
Greu de prins dar distins și alunecos.
Căci trecutul m-a ros! Mi-a copt sufletul anost,
L-a întărit și l-a înnegrit, l-a pregatit la post.
A devenit un lemn negru nobil, greu de atins,
Greu de prins dar distins și alunecos.
Zbor! Sunt un albatros de abanos!
Nu reneg nici un minut petrecut în trecut;
De mine îl leg strâns, îl păstrez nu-l arunc!
Căci datorită lui până aici m-a adus, just,
Acolo unde doar cu acte a ajuns Faust!
Vremea a trecut, iar acum vechiul muget
S-a stins treptat, acum e doar un zumzet...
Cuget din trecut, schițând subtil un zambet
Când recit fin poezie, din al meu negru suflet.
Nu reneg nici un minut petrecut în trecut;
De mine îl leg strâns, îl păstrez nu-l arunc!
Căci datorită lui până aici m-a adus, just,
Acolo unde doar cu acte a ajuns Faust!
Vremea a trecut, iar acum vechiul muget
S-a stins treptat, acum e doar un zumzet...
Cuget din trecut, schițând subtil un zambet
Când recit fin poezie, din al meu negru suflet.