Ambiții neclare

Indiferent de anotimp, an, zi sau noapte,
Pierdut prin șoapte și vise deșarte;
Gânduri tripate direct din al meu Marte,
Mă instigau la fapte mărețe, poate...
Și în realitate pictate prin fapte
Acte de nebunie deveneau din șoapte,
Lăsndu-mă mânat de instincte mascate.
Am dat din coate... am cugetat in noapte:
„Vreau să progresez, poate să eclipsez...”
Nu mă văd ca Mal'akh o capodoperă,
Mai degrabă adulat ca un tenor la operă.
Magistral ca un mineral milenar,
Un totem ancestral ca un mag legendar.
Te poți teme dar, nu e tocmai genial,
În general, mă pot numi temerar
Căci sar din tipar și iau tot la final!