Traume

Oroglogiul strigă: Înapoi la școală!
Mintea-mi îi explică tot ce-am scris pe coală;

Iar monologu-i sincer dar tribuna este goală...
Timpul roade tot, pâna și ce-aveam în palmă.

Și am avut multe, vrute și nevrute
Dar ținut foarte din scurt de forțe brute, slute,

În lupte mi-au pocit de la-nceput sentimentele crude!
Căci trecutul m-a ros! Mi-a copt sufletul anost,
L-a întărit și l-a înnegrit, l-a pregatit la post.
A devenit un lemn negru nobil, greu de atins,
Greu de prins dar distins și alunecos.

Zbor! Sunt un albatros de abanos!
Nu reneg nici un minut petrecut în trecut;
De mine îl leg strâns, îl păstrez nu-l arunc!
Căci datorită lui până aici m-a adus, just,
Acolo unde doar cu acte a ajuns Faust!
Vremea a trecut, iar acum vechiul muget
S-a stins treptat, acum e doar un zumzet...
Cuget din trecut, schițând subtil un zambet
Când recit fin poezie, din al meu negru suflet.