Chemarea lui Cerber

Știi cum se spune, că „timpul ne tot roade!”
Și șterge cu buretele orice realizare; trec,
Anii repede și nu mi-e tocmai limpede,
În cine să am încredere și mai ales de ce...
Dar încep un alt capitol cu o vârstă nouă,
Pun! Gândurile în stilou și pe hârtie plouă
Cu... Litere roșii de SÂNGE, ură și DISPREȚ,
Când privesc la șansele aruncate fără pic de regret!
Căci au fost destule, și simt că mi-am batut joc,
Am zis că vin altele dar vezi?! Nu se mai întorc!
Am pierdut schițele, și-am rămas cu sechele,
Au căzut și schelele, implicit și visele.
Au trecut anii peste mine, peste tine, peste...
Toate! Și-mi aduc aminte ca de o poveste:
Trăirile trecute, atât de depărtate,
Aproape uitate dar sunt puse deoparte!


Stop!... Stai că nu-i bine deloc, vezi că
Viața-i ca un carusel, nu un joc de noroc;
Trebuie să treci prin foc, știu că nu-i ușor deloc,
Să o iei pe drumul tău și să lași în spate tot...


E firesc, mă roade, știi ca nu glumesc!
Când văd pe alții cum așteaptă din cer și primesc:
Tot ce cer dar se pierd, că n-au fler, și nici creier,
Ca o piesa brută de oțel, nu au caracter!
Dar nu sunt eu în măsură să vorbesc de caracter,
Când viața pe care o am a devenit un crater.
Uitat fără renume într-un colț obscur de lume
Unde ce este nu are nume! TIMPUL mă supune!
Și are mii de glume, mă aruncă peste dune
Unde stau la pândă pume ce's gata să mă dărâme,
Să mă dea jos de pe culme, viața să mi-o curme
Din tarâmul de poveste unde's rege fără nume!
Indiferent că stau, merg încet sau alerg
Încerc să aflu de la viață la final cu ce m-aleg;
Afundat în noroi, trag de sfori, rup din nori,
În speranta că voi vedea din nou în culori...

Stop!... Stai că nu-i bine deloc, vezi că
Viața-i ca un carusel, nu un joc de noroc;
Trebuie să treci prin foc, știu că nu-i ușor deloc,
Să o iei pe drumul tău și să lași în spate tot...


Într-un decor negru mă ascund după reguli
Și încerc din răsputeri să rămân integru la...
Tot ce mă'nconjoara dar mă omoară un gând când
Am ajuns să mă întreb poate mult prea curând:
Cum am ajuns să merg ca un metrou gol?!
Fără nici un călător, fără șine sau motor,
Ca o pasăre fără stol, solitar in namol,
Spre infern mă îndrept alături de Charon!
Și merg cu nașul că nu am plătit vâslașul
Dar nu știam că-n infern nimic nu scapă de nasul,
Fin al lui CERBER ce-i provoacă sete de,
Sânge proaspat ce șterge orice fel de zâmbete...
La gunoi cu visele! Nu mi-am făcut temele,
Am ajuns în tenebre dar nu mai am teamă de
Nimeni și nimic, sunt lovit dar mă ridic
Și voi fi pregătit de orice pân' la sfârșit!