Stai, stop! Totul e o junglă!
Zici că e o glumă dar mă simt ca o gumă:
Aruncată din înalt, lipită de asfalt!
Luată cu asalt, de tălpi din cobalt!
Și îmi vine greu... Să mă desprind, sunt
Prins într-un ring și nu pot să mă destind!
Voci aud venind: le simt, mă cuprind!
Mâini nevazute, suflete decăzute,
Uitate-n ecluze, pierdute de călăuze...
Șoapta devine un zgomot asurzitor, nu
Știu de unde vine, este înfiorător!
Frica e un factor deși sunt doar trecător,
Sunt un spectator, l-acest spectacol.
Actorul e din lut, e golul din trecut,
De timp petrecut, renegat, nenascut!
O frântură de minut, ruptă din absolut.
Teama mă cuprinde, în jur văd numai ținte,
Tremur printre, zgomote de flinte,
Mă nimeresc în vintre... Nu am cuvinte...
Sunt prizonier în propria mea minte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu