Primul gând, despre consecințe, și nu numai

Ai doar o viață,o singură minte,
Și mii de dorințe ascunse printre
Aceste tipare hilare ale sorții
Făcute pentru-a deveni sclavii societații..

Vise aruncate... Ha, NU EXISTĂ!
E rețeta prescrisă, nu e loc de remiză!
Ele doar persistă și poate chiar insistă
Să intre-n capul tău cu viteză nepermisă.

Da ție nu-ți pasă și-ncep să te-acapareze,
Ești ca o ecuație, prins între paranteze..
Pe teren minat nu ai cale de scăpare
Și nu e de mirare că nu ai nici o salvare.

Te lovesc multiplu ca un cartuș cu alice-ți,
Pun pe rană citrice și-un brâu de cilice.
Acum zi-mi tu, care-i rostul sau scopul
Să iei bucați de praf și s-arunci la gunoi potul?


Viața e doar un vis in alt vis,
Nepermis de realist, e mereu pus pe bis..
Nu-ți rămâne decât să accepți dorințele
Și poate așa o sa-ți asumi consecințele!


După un eșec, sec; ai dat vina pe vise:
Doar un exemplu de gânduri nepermise,
Ascunse în subsolul unei minți nerafinate
Puse la capitolul unde scrie lașitate!

Dar eu sunt solul actelor de calitate,
Zbor in stolul ființelor cultivate!
Acum pun zăvorul pe centuri de castitate
Oprind zămislirea viselor necugetate,
Ce te-au adus pe drumuri întunecate
Și e greu sa ieși, ai ambițiile înecate
În propriul tau Styx, trist ca un turist
Vizitând o țară condusă de-un regim comunist!

Ia o cană de ceai, stai în pat, dă-i un bis
Tot ce ai citit e real, nu e vis!
Te pierzi sau regasești în mirajul rândurilor
Înseamnă că faci parte din Teatrul Gândurilor...